Colonia Bulgara

Se situează în extremitatea vestică a României, aproape de graniţa cu Ungaria şi Serbia.

Colonia Bulgară a fost întemeiată la începutul anului 1845, cu bulgari bănăţeni romano-catolici, veniţi din satul bulgăresc Beşenova Veche (Dudeştii Vechi). La început s-a numit Telepa. Motivele pentru care s-au stabilit aici au fost două: pe de-o parte, proprietarii te terenuri maghairi aveau nevoie de forţă de muncă pentru plantaţiile de tutun şi ca atare i-au stimulat pe bulgarii din Beşenova Veche să lucreze pentru ei. Pe de altă parte, în comunitatea bulgară tradiţia face ca primul urmaş să primească întreaga avere. Astfel, familiile cu mai mulţi urmaşi s-au orientat spre noi proprietăţi.

O capelă catolică a fost construită în 1852, iar biserica actuală în 1912. Şcoala s-a construit în 1904. Pâna la unirea Banatului cu România, administraţia maghiară a numit satul Bolgartelep, adică "colonia bulgară", nume tradus apoi de administraţia românească. Tot în această perioadă, au început să se stabilească tot mai mulţi maghiari şi în mai mică măsură, germani. Spre sfârşitul perioadei interbelice, bulgarii îi depăşeau la număr cu puţin pe maghiari. După al doilea război mondial , maghiarii au devenit chiar majoritari. De atunci însă, populaţia satului a cunoscut însă un declin dramatic.

În 1910 avea o populaţie de 714 bulgari. În 1930, populaţia era de 830 locuitori, dintre care 353 bulgari, 338 unguri, 123 germani, 13 români şi 3 ţigani.

La recensământul din 2002, satul avea o populaţie de numai 34 locuitori, dintre care numai 2 bulgari. Statistic, majoritari sunt români (17 locuitori), urmaţi de maghiari cu 10 persoane, însă scăderea dramatică a populaţiei de toate etniile fac din Colonia Bulgară un sat pe cale de dispariţie. Totodată, comunitatea de bulgari - elementul definitoriu, care a întemeiat colonia şi a locuit-o pentru mai bine de 150 de ani - nu mai există în prezent.